Sfarsitul vacantei

Nu stiu care dintre cele doua minunate calatorii facute in aceasta vacanta mi-a placut mai mult.

Prima ne-a purtat in frumoasa insula Thassos, unde verdele padurii de maslini, albul monumentelor antice si albastrul marii s-au contopit sub lumina calda a soarelui, si unde peisajul atat de armonios si apa marii te faceau sa uiti de scurgerea timpului si sa savurezi locul cu legendele lui, de parca ai fi fost acolo de la inceputul istoriei.



A doua calatorie ne-a dus la mii de kilometri de casa, si a fost genul: o zi, un oras, dar numai un asemenea tur de orizont iti poate da prilejul sa vezi atatea minunatii, cascade involburate, catedrale cu vitralii vechi de sute de ani, lacuri pe care plutesc barci cu panze albe, si deasupra carora zboara zepeline si baloane, piscuri de stanca si pajisti verzi, castele ca in povesti, piete pline de parfum si de culori, carusele si muzee, si cate si mai cate.






Pe drumul de intoarcere, am incercat nostalgia locurilor unde nu am ajuns, pe langa care am trecut si nu ne-am putut opri, unde am fi putut face o noua cunostinta sau imbratisa un vechi prieten. De aceea cred ca cea mai frumos moment de suflet al acestei calatorii a fost reintalnirea cu Simona si Dragos, pe care nu i-am mai vazut de doi ani, si intorsi apoi acasa, ultima zi a vacantei ni s-a parut cea mai frumoasa, cu toate ca norii erau intunecati si marea cam cenusie.


In final, succes la scoala! De atatia ani inceperea scolii este pentru mine un nou inceput, plin de iluzii, si sper ca aceste minunate calatorii sa ne fi adus entuziasm si dorinta de invatatura (si lui Tedi si mie :-), si energie pentru un nou an de munca in asteptarea vacantei viitoare.