Trebuie sa imi aduc aminte si de acel decembrie cenusiu din 1989. Imi amintesc sentimentul de uriasa presiune, necesitatea absoluta de a se intampla ceva, orice. Cum am venit acasa ca sa aud despre fuga lui Ceausescu, cum ne-am intors la Bucuresti ca sa aparam facultatea. Deruta si entuziasmul. Siguranta ca ceva bun se intampla, stupoarea in fata lucrurilor rele care se desfasurau. Frica, moartea.
Le adresez un gand celor care s-au dus fara a sti in ce fel sacrificiul lor va avea o finalitate.
Ma gandesc la aceste lucruri si la atatia oameni pierduti, la 20 de ani care au trecut, si gandul imi fuge la pregatirile pentru acest Craciun.
Afara strada e alba, acoperita de zapada, si deasupra stralucesc luminitele de Craciun. Cenusiul de-atunci a ramas doar in sufletul meu.
2 comentarii:
Buna,Sanda!
Si mie,rememorarea acelor evenimente imi starneste emetii vii...Mi-aduc aminte caprimele clipe ale revolutiei,adica pe 17 decembrie le-am trait in Iasi unde eram studenta in anul 1.Dintr-un tramvai s-au aruncat niste manifeste,iar in corpul B al Facultatii de Mecanica unde aveam cursuri,pe bancile de acolo erau scrise lozinci anticomuniste.Ne-au dat drumul mai repede acasa in anul acela,vacanta deci,a venit mult mai repede.Acasa,dupa scena balconului,am iesit in orasul nostru care arata ca dupa asediu.Tancuri peste tot...Parintii erau la servici,iar eu,ca si tine m-am gandit c-ar fi bine sa ma reintorc in Iasi pentru a apara Facultatea...Ce minte!!!M-am suit intr-un 43 cu gandul de a lua bilete de tren.Drumul pana la gara era insa blocat,de masini si ceva armata.m-am intors pe jos si m-amm alaturat unui grup de manifestanti care pergeau catre Primaria Constanta.Acolo,de la etaj,se aruncau dosare,televizoare si cate si mai cate...Era revolutie,nu?Blocul parintilor mei se afla undeva pe Bld Mamaia,langa Politie.Seara ,de la o scara vecina de deasupra se tragea.L-am si vazut.Era complet imbracat in negru si tragea fara tinta in jos.Pur si simplu tragea in strada,fara a avea o tinta anume.Au fost si raman multe semne de intrebare.Acum ,la 20 de ani de la revolutie eu nu vreau sa mai stiu marele adevar...Probabil ca exista unul...insa faptul ca au murit atatia oameni nevinovati,asta ma infioara si acum.
Craciun Fericit iti doresc si toate cele bune!
Irina
Chiar ma gandeam si eu luni la cei 20 de ani....de Anul Nou o sa ma gandesc la cel care a trecut...e greu de crezut ca a trecut atata timp, cum e greu de crezut ce se intampla azi. Nu ne ramane decat sa speram ca anii care urmeaza ne vor aduce mai mult bine.
Craciun fericit!
Trimiteți un comentariu